In amintirea Suferintei

,,Imi gasesc cu greu cuvintele potrivite, pentru ca vreau ca aceasta mica, dar extrem de importanta destainuire pe care o fac, sa-mi reuseasca.Moartea mea a va faca sa zambiti,asa cum va aduceam eu zambet pe buze de fiecare data! NU sa plangeti! ,,Acestea au fost ultimile cuvinte scrise in propriul ei telefon de o tanara de 18 ani .
Sau poate ca nimic din toate astea nu s-a intamplat. Poate ca fiecare a ales un alt drum. V-ati cunoscut candva, cand visurile si planurile va uneau. Acum, insa, ganditi altfel. Vedeti altfel. Verbele nu se mai conjuga la plural. Drumurile, directiile, lucrurile spre care tindeti au devenit incompatibile,pentru ca ea a ales alt drum (o cazatura de la etajul 4 a zguduit pe toti) .Nimeni nu stie nimic!